COMUNA PLĂTĂREȘTI

SITE-UL OFICIAL AL COMUNEI PLĂTĂREȘTI, JUDEȚUL CĂLĂRAȘI

COMUNA

PLĂTĂREȘTI

Primăria Comunei
Boldur

Comuna Boldur este situată pe malul stâng al râului Timiş și are în componenţă 4 sate: Boldur, Jabăr, Ohaba-Forgaci și Sinersig.

Cuvântul primarului

În calitate de primar al Comunei Boldur adresez bun venit tuturor celor ce aţi accesat acest site, în numele comunităţii acestei comune, administraţiei publice locale şi al meu personal.

Ne dorim că pe această cale să venim în sprijinul cetăţenilor, oferindu-le dreptul la informaţia produsă şi gestionată de administraţia publică locală şi în acelaşi timp să fim o fereastră deschisă permanent tuturor celor ce vor să ne cunoască comuna şi pe noi.

Cu stimă, Stoi Constantin-Cristian – primarul comunei Boldur

0 ha

SUPRAFAȚĂ

0

GOSPODĂRII

0

LOCUITORI

0

ȘCOLI

Aparatul administrativ

PRIMAR

Stoi Constantin - Cristian

VICEPRIMAR

Berci Viorel

SECRETAR GENERAL

Lăudacescu Călin Cornel

Compartimente

Financiar și contabilitate

Taxe și impozite

Stare civilă

Registru agricol

Asistență socială

Proiecte de investiții

Avizier electronic

Calendarul ortodox

Prognoza meteo

Ora locală

8:52 am

OBIECTIVE TURISTICE

Mănăstirea Plătărești

Legendele referitoare la începuturile mănăstirii menționează două variante principale. Conform primei variante, mănăstirea a fost ridicată în amintirea unei lupte cu tătarii care îl sprijineau pe Radu Iliaș, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. A doua variantă spune că Matei Basarab a ridicat mănăstirea în amintirea victoriei obținute asupra lui Vasile Lupu la Nenișori în octombrie 1639. Este posibil ca ambele variante să fie adevărate, în sensul că după lupta din 1632 Matei Basarab a înființat mănăstirea, iar după victoria din 1639 a construit biserica de piatră a mănăstirii.

Viața monahală a fost întreruptă de mai multe ori de-a lungul istoriei, mănăstirea căzând succesiv în ruină și fiind refăcută.

COMUNA PLĂTĂREȘTI

Galerie Foto

PERSONALITĂȚI LOCALE

Nicolae Grigorescu (1838 – 1907)

Nicolae Grigorescu
(1838 – 1907)

Nicolae Grigorescu este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian. Nicolae Grigorescu a devenit un simbol pentru tinerele generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești.

La vârsta de doar zece ani, Nicolae Grigorescu a intrat ca ucenic de iconar în atelierul lui Anton Chladek pentru o perioadă de doi ani. Nicolae s-a inspirat din miniaturile executate de către maestrul său și a păstrat maniera plină de farmec, ușoară și delicată, cu acel colorit proaspăt și suav care poate fi regăsită în icoanele sale din primii ani ca și în cele realizate imediat după terminarea uceniciei de atelier.

Aceeași manieră poate să fie văzută și în lucrările de factură târzie în care artistul a ajuns la perfecțiuni ale genului. El a folosit în toate acestea stilul retoric și primitiv al primilor pictori de șevalet, încadrându-se în acest fel în stilul picturii neoclasice care era promovat de noile școli de pictură bisericească ce apăruseră în Țara Românească.

PERSONALITĂȚI LOCALE

Constantin Brâncoveanu (1654 – 1714)

Constantin Brâncoveanu
(1654 – 1714)

Constantin Brâncoveanu a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Mare boier, nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino, el a moștenit și a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăți imobile, bunuri mobile și sume de bani depuse în străinătate.

În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele.

În politica externă Brâncoveanu a acționat cumpătat, evitând să se poziționeze decisiv în tabăra imperială, care într-un avânt semnificativ recuperase Ungaria și Transilvania de la otomani. Și-a cumpărat bunăvoința turcilor, plătind regulat dările și vărsând sume uriașe sultanului și funcționarilor de la Constantinopol, ceea ce i-a adus supranumele de „altın bey” (română prințul aurului).

Ultima actualizare: 14:45 | 24.11.2023

Sari la conținut